Condensul apare pe suprafaţa cea mai rece a ferestrei în momentul în care cantitatea de umiditate din aerul interior depăşeşte limita de saturaţie a aerului la temperature suprafeţei interioare reci. În principiu, poate apărea condensul pe suprafaţa interioară a geamului termoizolator, respectiv a ramelor. Se vorbeşte în acest caz şi de formarea apei exsudate sau a apei de condens. Acest fenomen nu trebuie confundat cu condensarea din spaţiul intermediar al geamurilor termoizolatoare care reprezintă un caz foarte rar de defect de execuţie.

Cauzele formării apei de condens pe geamul termoizolator, sub ramele ferestrelor sunt explicate în continuare.

În locuinţa se produc permanent vapori de apă. Să luăm ca exemplu următoarele cantităţi zilnice:

-Din aerul respirat de om: cantitatea zilnică 1­2 litri;

-Din gătit : până la 2 litri într­o gospodărie de 4 persoane;

-Activităţile gospodăreşti [baie, spălatul rufelor, udatul florilor] aduc până la 3 litri într­o gospodărie de 4 persoane;

Aceste cantităţi se găsesc permanent ca vapori de apă, invizibili în aer. Astfel un metru cub de aer la O0 C poate să conţină o cantitate maximă de 5g (reprezentînd 5 cm3) vapori de apă. Dacă temperatura încăperii creşte, atunci aerul poate primi o cantitate mai mare de apă. Astfel la 200 C vom avea 17g şi la 3O0 C se ajunge la 30 g la m3. Dacă în aer este conţinută cantitatea maximă de vapori de apă, atunci aerul nu mai primeşte umiditate în formă de vapori de apă şi devine aer săturat cu „umiditate relativă a aerului” de 100%.

Ca exemplu, să considerăm un spaţiu cu 15m2 suprafaţă şi 2,5 m înălţime cu un volum de aproximativ 38 m3. Dacă aerul are o temperatură de 230 C, atunci „pluteşte” în acest spaţiu, la 100% umiditatea aerului, aproape 1 litru de apă sub vapori invizibili. Dacă în timpul nopţii temperatura din cameră scade cu cîteva grade, atunci o parte din vaporii de apă din aer condensează pe suprafeţele reci existenţe: geamuri sau profile.

Formarea condensului apare şi atunci cînd umiditatea aerului din încăpere este conform raportului ridicată, iar temperatura suprafeţei de pe partea interioară a geamului este coborîtă.

Condensarea începe întotdeauna de la marginea geamului unde pot exista zone neetansate corespunzător. Circulaţia aerului cald care ,,spala’’ geamurile poate fi împiedicata de un pervaz prea larg peste radiator ceea ce duce la apariţia condensului pe geam cu prioritate la partea de jos. În încăperile mai puţin încălzite poate apărea condens în zilele reci şi la ferestrele cu geam termoizolator. Acesta se datorează faptului ca spaţiul respectiv este săturat cu vapori de apă produşi de respiraţia pe timpul nopţii la o temperatură joasă. În plus precizăm ca formarea apei de condens poate apărea nu numai la geamurile sau ramele ferestrelor, ci şi pe toate suprafeţele reci ceea ce duce în final la umezeală şi formarea mucegaiului pe pereţi.

Formarea condensului se poate reduce prin respectarea anumitor reguli:

a) Folosirea profilelor de PVC cu 5­-7 camere de aer sau aluminiu cu clasa 2.1 respectiv, clasa 1.0;

b) Folosirea geamurilor termoizolatoare de joasă emisivitate (sticlă LOW E) şi cu argon sau kripton, care fac ca pierderea de căldură să fie cu 50­ la 100% mai mică decît în cazul unui geam termoizolator obişnuit;

c) Montajul ferestrelor de la mijlocul parapetului către interior (în zona caldă);

d) Etanşarea riguroasă a tîmplăriei pe conturul ramelor atît la interior cît şi la exterior;

e) Folosirea pe contur a benzii comprimate, care împiedica trecerea umezelii din exterior;

f) Aerisirea frecventă a spaţiilor respective, deoarece tîmplăria modernă din PVC sau aluminiu opreşte transferul de aer.

g) Folosirea sistemului de “bagheta caldă” în geamul termoizolant.

Utilizatorii locuinţelor care au ferestre noi, ar trebui să ţină seama de adaptarea la noile condiţii de aerisire. Vechile ferestre erau de regulă neetanşe şi permiteau un schimb permanent de aer. În cazul noilor ferestre, mult mai etanşe , schimbul de aer necontrolat nu mai este posilbil, astfel încât locatarii trebuie să asigure aerisirea suplimentară a încăperilor, pentru a evita formarea condensului.